Visaţi înalt!

stock-footage-young-girl-on-the-balcony-watching-the-sunset-and-drinking-tea-middle-shotVisez constant la liniştea unui suflet sătul de viaţă şi plin de lumină, visez să mă trezesc într-o dimineaţă în locuinţa perfectă şi să îmi beau ceaiul de mentă sprijinindu-mi tălpile goale de balustrada balconului în timp ce întregul meu trup se odihnește într-un fotoliu gigant.

Începuturile fiecărei zile sunt preferatele mele, deşi nu sunt deloc o persoană matinală… dar dimineţile uşor târzii sunt absolut superbe! Îmi imaginez mereu că sunt într-un vis minunat, că pot face ce doresc petru a-mi transforma constant locuinţa în fiecare stare sufletească benefică pe care o am…

Aşadar, patul meu de mijloc este de fapt un pat uriaş cu baldachin, iar în locul carpetei de culoarea oceanului de la marginea patului, găsesc o blană artificială fină şi răcoroasă… Apoi, în drumul meu către bucătărie întâmpin miros îmbietor de lapte cu cacao, de pâine prăjită aburindă, de felii de măr proaspăt şi de unt de casă… În holul locuinţei mele zăresc o oglindă mincinoasă şi încăpăţânată, dar extrem de limpede, un cuier cu coarne lungi de cerb, nişte pereţi care chicotesc de fiecare dată când cineva le atinge cu vârfurile degetelor tapetul cafeniu şi o măsuţă de sticlă creată pentru chei şi facturi.

Observ cu coada ochiului că uşa camerei copiilor este întredeschisă şi mă strecor înăuntru. Culoarea caldă şi liniştită a întregii încăperi mă face să zâmbesc. Ce linişte e aici… Copiii dorm, pereţii la fel, iar lumina soarelui nu a pătruns încă prin draperia groasă de catifea. Paturile copiilor par nişte tăvi cu plăcințele, iar covorul mare şi cărămiziu arată ca o brioşă dulce şi gustoasă. Aici este o lume dulce, caldă şi proaspătă a copilăriei. E minunat să priveşti în ochi copilăria şi să nu fie nevoie să suspini după ea pentru că ea este încă în tine… prin copiii tăi sănătoşi şi fericiţi. Minunat! Ies din camera lor şi îi las să-şi continue odihna.

Mă îndrept către încăperea mea preferată, locul unde îmi petrec majoritatea orelor: bucătăria- căci ador să gătesc! Deocamdată este o bucătărie ca oricare alta, însă visez să o transform într-o bucătărie cu totul aparte, o bucătărie în care grinzile tavanului să emane încă miros de pin şi jumătatea de jos a pereţilor să îşi cânte răceala melancolică de piatră de rău, masa să fie perfect pătrată cu picioare cilindrice… toată din lemn de mesteacăn, scaunele să îi fie şase surori identice cu perniţe din caşmir, iar deasupra mesei să atârne melodios un mic candelabru plin cu lumânări albe şi lungi.

Îmi imaginez că podeaua este făcută tot din lemn, noduroasă din loc în loc și dulapurile sunt înalte, de culoare foarte deschisă, aproape albe… de un alb copt, rumeniu, cu uşi înalte şi cu geamuri late din sticlă groasă. Sunt patru dulapuri puse în cele patru puncte cardinale… suficient de mari cât să îmi pun toată vesela albă şi să îmi rămână loc pentru cănile robuste de ceai. În bucătăria asta să luăm cina împreună cu toţi prietenii familiei, să mâncăm curcan umplut fără să fie vreo ocazie specială, să bem puțin vin şi apă minerală pentru o digestie mai rapidă şi să ne desfătam cu un desert cremos şi dulce pe balconul apartamentului nostru, adânciţi, după cum am mai spus, fiecare în fotoliul lui gigant.
Iar livingul să fie mare, spaţios… cu două canapele uriaşe de culoarea vișinelor şi o măsuţă pentru cafea pe care stau înșirate cateva cărți citite și răscitite, cu o fereastră ce se înalță direct din podea iar lumina să învăluie complet interiorul încăperii. Aici văd şi o bibliotecă, la fel de mare ca şi peretele camerei, plină cu cărţi, citite cu fericire și emotii de nedescris, iar lângă ea să stea cuminte un mic sistem audio la care să ascult numai muzica care îmi place mie. Cireaşa de pe tort să fie un covor uriaş, rotund şi alb în care să îmi afund tălpile ori de câte ori vreau să mă relaxez şi să mulţumesc tăcut pentru locuinţa mea de vis.

Fiecare îşi are lumea tuturor minunilor în propriul dormitor, în living alături de biblioteca gigant, în bucătărie sau în toată locuinţa, fie că este un apartament, fie că este o casă; fiecare îşi trăieşte visul aşa cum şi-l amenajează şi sunt absolut convinsă că fiecare dintre voi visaţi la confort şi frumusețe, iar dacă mai adăugaţi răbdare şi optimism, vă puteţi trezi că aţi reuşit să vă transformaţi o simplă dorință într-o pagină colorată din propria realitate.

Visaţi înalt!

Anunțuri

Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor…

th… nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre!

iertá (iertát, át), vb. – 1. (Înv.) A cruța. – 2. A absolvi, a scuti de pedeapsă. – 3. A scuza. – 4. A permite, a îngădui, a accepta. – 5. (Refl.) A se împăca, a face pace

“Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. (Mat.6:15)
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. ” (Evrei 4:15,16)

Dacă nu iertăm, nu suntem iertaţi! Este foarte periculos să ne rugăm Domnului rugăciunea „Tatăl nostru” şi să îi cerem să ne „ierte greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” pentru că de cele mai multe ori suntem robii propriilor fărădelegi, de multe ori nu vrem să iertăm. Gândiţi-vă câtă putere au cuvintele noastre rostite şi cât sunt de auzite rugăciunile noastre! Dacă nu iertăm greşiţilor noştri rămânem cu miile de păcate săvârşite neiertate. This is a big deal!

Eu am fost presată printr-o sită măruntă pentru că am refuzat să iert, să cer iertare oamenilor cărora le-am greşit şi să mă supun Legii Domnului. Am sângerat spiritual şi am purtat povara păcatelor cu urlete de durere. Greşiţii mei au fost într-adevăr cu vină însă şi vina mea înaintea Domnului e mare în fiecare zi. Dacă El iartă fărădelegea mea, eu de ce nu îmi pot ierta datornicul? De ce nu caut binele lui aşa cum Tatăl meu îmi vrea binele? De ce nu mă supun voii Lui? Călcarea Legii Lui înseamnă nesupunere şi răzvrătire iar eu asta am făcut. Am crezut că sunt îndreptăţită să îmi urăsc răufăcătorii. Dar eu am uitat de cuvintele lui Yeshua prin care ne porunceşte să binecuvântăm pe cei care ne blesteamă, să iubim pe cei care ne urăsc, să iubim pe vrăşmaşii noştri. Am refuzat să mă supun poruncilor Lui…

De multe ori am ales să îmi arunc datornicul în temniţă chiar dacă Stăpânul meu mi-a iertat de atâtea ori datoria imensă. Care a fost rezultatul acestei răzvrătiri? Ei bine, viaţa mea spirituală a devenit un jug greu de purtat, ispitele stăteau la rând în fiecare zi, iar relaţia mea cu Yeshua a fost tot mai distantă, rece iar apoi supărător de absentă. Suferinţa îmi apăsa existența cumplit, Tatăl meu părea atât de departe şi eu aveam deja gânduri de a renunţa la viaţa cumplită de credinţă. Yeshua îmi promisese un jug bun şi o sarcină uşoară, iar eu simţeam că mă sleiesc de durere. Promisiunile Lui nu mai păreau la fel de valabile…

După un timp îndelungat am înțeles că trebuie să iert cu adevărat greşelile celor care m-au rănit, să ALEG să iert, să uit, să şterg cu buretele. A fost cumplit de greu şi încă mai este. Iertarea vine greu atunci când durerea provocată a lăsat urme adânci, răni sângerânde, şocuri spirituale… Dar de dragul lui Yeshua şi cu ajutorul Lui putem renunţa la sine, putem iubi pe cel care ne-a măcelărit psihic şi emoţional. Se poate, iar eliberarea pe care iertarea o oferă este ca un balsam vindecător peste o rană dureroasă. Inima reînfloreşte!

Există momente când rugăciunea mea este tăcută, tac înaintea Domnului meu şi el îmi cercetează inima. Plâng înaintea Lui şi nu îi pot spune nici măcar un cuvânt. Ştiu că El este lângă mine, îmi închide rănile, îmi dă putere să iert şi mă iartă. El iartă când eu iert, El vindecă când eu renunţ la răzbunarea mea, El îmi şterge lacrimile atunci când nu îmi caut binele propriu ci pe cel al celor care mi-au greşit.

Iertarea este vitală, este eliberatoare, este dovada de iubire faţă de oameni şi faţă de Cel care ne-a iubit mai întâi şi s-a dat pe Sine, este renunţarea la sine şi dărâmarea zidului dintre rugăciunea noastră şi urechea Tatălui.

Cât despre cei care au făcut rău şi nu s-au căit, nu au cerut iertare… păcatul lor rămâne strict între ei şi Dumnezeu, iar eu am fost eliberată. Doamne binecuvântează-i, fă-le bine şi arată-le calea care duce la viaţă! Amin!

Despre ignoranţă şi spiritul de turmă

Think plus, woman! (긍정적 인 생각 !)

blind-christian1

Ne naştem, creştem, murim. Viaţa o petrecem în distracții, închişi în casă sau şezând pe băncile bisericilor, ne înrădăcinam în propriile idei sau valori, urâm cu sete tot ce nu înţelegem şi ne lăsăm târâţi în negură împreună cu întreaga turmă de ignoranţi. Printre ei se află ignoranţi care îşi urlă nebunia, dar şi oameni care îşi lasă darul minunat al raţiunii pe mâna unor răsăriţi cărora le curge prin vene distrugerea şi pe care îi împuternicesc cu responsabilitatea de a-i călăuzi.

Mergem la biserică, am spus. La biserică suntem în siguranţă? “Sigur că da”, aţi spune. Să ne întrebăm: oare Satana s-a resemnat cu ideea că există creştini (cei pe care îi urăște atât de mult) şi că nu poate face aproape nimic în viaţa lor pentru că nu îi este îngăduit de Dumnezeu? NU, nu! Nu s-a resemnat şi nici nu acceptă ca oamenii să afle adevărul şi…

Vezi articol original 740 de cuvinte mai mult

O seară perfectă începe cu o carte bună

untdelemn-sare-si-parfum-trei-480496Este din nou seară şi mă aşez în fotoliu alături de o nouă carte, de o imagine cu totul diferită, o imagine plină de necunoscut deocamdată, dar care mă face să zâmbesc larg numai la gândul că sunt pe cale să o descopăr.
O deschid plină de interes şi îi întorc paginile uşor ca să nu zdruncin în vreun fel universul minunat care se revarsă din cotor înspre marginea paginilor tăioase. O admir cu totul şi o am a mea, gândurile mi se pot bucura în voie şi liniştea mi se aşterne plăcut în suflet.
Sunt singură… Copiii dorm… Soţul meu este încă în faţa monitorului muncind conştiincios, iar eu stau ghemuită în fotoliu şi ating prima pagină, o miros… şi toată mireasma începe să curgă lin şi să îşi picteze învăţăturile.
Nicicând nu am putut aprecia mai mult frumuseţea unei cărţi citite in tihnă… O privesc în plinătatea ei şi cuvintele îi curg într-o ordine perfectă, îşi arată preţioasele daruri. O iubesc atât de mult pentru că este carte, pentru că este carte bună, pentru că este vie şi utilă.
Dragostea faţă de cărţi mi-a crescut tot mai mult cu fiecare carte valoroasă pe care am citit-o. Deşi stilul preferat s-a schimbat de-a lungul anilor, deşi cărţile cu conţinut veridic, valoros, pragmatic mă fac să simt cum împlinesc timpul lor cu folos, dragostea pentru cărţi a continuat să crească şi foamea pentru studiu a devenit un hău greu de satisfăcut cerând tot mai mult şi mai mult…
Azi îmi delectez mintea şi inima cu “Untdelemn, sare şi parfum. Trei dimensiuni ale Cuvântului” de Daniel Bota.
Noapte bună tuturor :).

Ce vor femeile…?

o-UNHAPPY-COUPLE-facebook

Contrar “credinţei populare” femeile sunt ceva mai mult decât obiecte sexuale, menajere, făcătoare de prunci şi bucătărese. Ele sunt fiinţe umane cu o capacitate uriaşă de a oferi afecţiune şi echilibru în familie. Femeile sunt căldura familiei, iubirea ocrotitoare, cleiul care ţine familia unită dar şi vasul cel mai uşor de sfărâmat. Femeia este femeie atunci când îşi propune asta şi este o luptătoare atunci când are un scop precis în viaţă.

Femeia este puternică şi vulnerabilă în acelaşi timp, ea suportă dureri inimaginabile şi uneori, pentru o clipă, cade deznădăjduită sub greutatea unei poveri… Dar asta numai pentru o clipă, căci se ridică în momentul următor cu o mai mare determinare, trage aer în piept şi îşi reorganizează întreaga viaţă.

Femeile sunt fiinţe. Ele simt. Sunt suflete vii care oferă iubire şi care au aşteptări. Există anumite condiţii speciale în care iubirea unei femei poate supravieţui şi acestea sunt:

1.Respectul. O femeie îşi poate iubi nespus de mult partenerul atunci când i se oferă (măcar) un minim de respect din partea acestuia. Femeia care este insultată, umilită, îmbrâncită sau chiar lovită ajunge după un timp să nu mai poată oferi absolut nimic! Nici măcar dispreţ. La fel de important este și respectul oferit gândurilor ei, intimităţii ei, planurilor ei de viitor, hobby-urilor ei etc. Femeia are nevoie să fie respectată pentru a putea oferi din căldura iubirii ei.

2.Fidelitatea. Deşi calitatea de a fi fidel consoartei intră în categoria “respect”, ea trebuie tratată individual şi cu multă seriozitate. Femeia/soţia este capabilă să ierte o ‘scăpare’, o greşeală la beţie, o ‘nevinovată’ escapadă de o noapte, este în stare să treacă peste acest incident nefericit dacă bărbatul dă semne reale de regret şi dacă îşi ia angajamentul de a nu mai calca strâmb niciodată. Durerea există, este prezentă însă iertarea ajută la vindecarea unei inimi rănite. Dar dacă bărbatul este un afemeiat atunci femeia se retrage din căsnicie, rece, furioasă, umilită şi poate refuza oferirea iertării. Iubirea unei femei nu poate supravieţui într-un aşternut spurcat și pângărit in mod constant!

3.Aprecierea. Femeile sunt multifuncţionale fie că sunt casnice, fie că sunt femei care au şi job. Se descurcă de minune să aibă zece mâini invizibile pe lângă cele două deja ocupate. Femeile casnice au o mulţime de sarcini în fiecare zi şi chiar dacă rămân niţel în urmă cu câteva dintre ele pentru că s-au ocupat de îngrijirea copiilor, reuşesc să le ducă la capăt pe toate în cele din urmă. Ele gătesc, fac curăţenie, bagă hainele la spălat, se ocupă de copii, calcă, scot căţelul la plimbare, fac cumpărături şi se ocupă şi de aspectul fizic (abdomene, mască cu iaurt şi banană, sărituri de coardă în sufragerie etc). Ele îşi îndeplinesc aceste sarcini în fiecare zi! Este destul de obositor să fii femeie casnică, nu-i aşa? Femeile care au şi job sunt strong! Ele îs împart sarcinile casei cu soţul (dacă acesta acceptă) şi contribuie financiar în familie, cot la cot cu finanţatorul oficial. Aşadar care este motivul pentru care o femeie nu ar trebui să fie apreciată pentru eforturile pe care le depune în fiecare zi?

4.Implicarea. Nu este nimic mai dezamăgitor decât un soţ care se sustrage din orice activitate, fie ea casnică sau de cuplu. Dacă un soţ refuză să contribuie la bunăstarea financiară, emoţională şi afectivă a cuplului înseamnă că mariajul poate începe să clocească pe un butoi de pulbere care va exploda în scurt timp. Un partener care este absent din viaţa de cuplu pentru că are de stat cu orele pe reţelele de socializare, jucând Counter-Strike sau pierzând vremea făcând nimic nu se poate aştepta să primească ‘pur şi simplu’ iubire cu nemiluita. Se poate aştepta în schimb la avalanşe de reproşuri…

5. Iubire. Vorba cântecului: “Unde dragoste nu e, nimic nu e, Nici soare nu-i, nici viaţa nu-i…”

Care este motivul pentru care o femeie (FEMEIE) merită să fie tratată fără respect, abordată cu violenţă, înşelată, neapreciată pentru strădaniile ei, abandonată în propriul cămin sau NEIUBITĂ?

“… o fiinţă umană îşi poate schimba viaţa modificându-şi modul de gândire.”

Noi, fiinţele umane, ne trăim viaţa după principii (atât de!) subiective şi ne luptăm continuu pentru pentru o vieţuire cât mai eficientă astfel încât să atingem acel punct culminant numit fericire. Unii oameni numesc acest punct culminant împlinire, aţii linişte, alţii plăcere, alţii plinătate emoţională.

Absolut toţi ne dorim să avem parte de un bine fără cusur, însă din nefericire se ivesc şi momente greoaie, extenuante în care lucrurile par să o ia pe un făgaş nefiresc şi viaţa ni se zdruestresncină din temelii. Orizontul devine întunecat, ziua de mâine fără speranţă şi cutremurător de imprevizibilă, iar sănătatea psihică stă să se prăbuşească. Devenim stresaţi, anxioşi şi plini de teama că am putea scăpa din mâini frâiele propriei existenţe. Începem să ne gândim în mod obsesiv la acel rău mai mare care ar putea tăbărî asupra noastră oricând dacă nu ne întoarcem la starea optimă de funcţionare. Stres, teamă, depresie şi multă furie incontrolabilă! Unde ne căutăm ajutorul în astfel de situaţii?

Putem accesa cu uşurinţă cadre medicale care ne pot prescrie antidepresive şi sedative, putem merge la zeci de şedinţe de psihoterapie şi ni se promite mereu că vom fi vindecaţi într-un timp relativ scurt. Ne putem vindeca sau putem cădea într-o stare de tip bypass în care ajungem să funcţionăm normal doar dacă ne administrăm doza zilnică de “drog”. Şedinţele de psihoterapie sunt extrem de utile şi de reconfortante la nivel psihic, emoţional, însă nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre medicamente întrucât ele crează o dependenţă extrem de supărătoare. Ţi se prescrie un banal sedativ care îţi schimbă peste noapte starea şi te face mai calm, mai sedat şi dacă se întâmplă în mod accidental să rămâi fără el, organismul intră într-o stare de alertă, de cod roşu, şi toată starea de bine creată artificial se duce pe apa sâmbetei aducând în locul ei agitaţie, palpitaţii, insomnii şi multă irascibilitate. Şi atunci de ce apelăm la medicamente? Pentru că această cărare pare mai scurtă, mai comodă şi mai eficientă. Nu trebuie să depunem nici măcar un efort pentru că nivelul de serotonină creşte oricum în urma administrării pastilelor (ne)salvatoare.

Dar hai să vedem cum putem rezolva problema întunericului care pune stăpânire pe minte şi pe suflet:

“ Cea mai mare descoperire a generaţiei mele este că o fiinţă umană îşi poate schimba viaţa modificându-şi modul de gândire.” – Wiliam James

00b7d9bee5850bb25f2b9cfecd7ff4f0Simplu, nu-i aşa? Preluăm puterea asupra propriilor gânduri şi le schimbăm întreg ADN-ul. Alegem să gândim pozitiv şi în scurt timp întâmplări pozitive ajung să aibă loc în viaţa noastră. Ne suprimăm gândurile şi ieşirile negative, iar ca urmare întreaga noastră existenţă începe să meargă pe cursul lin şi natural al fericirii, al împlinirii şi al succesului personal. Acest tratament funcţionează, este veridic şi schimbă vieţi. Însă cine poate face astfel de schimbări şi cum?

De cele mai multe ori depresia poate fi un Goliat prea mare şi prea puternic ca să putem ajunge de partea cealaltă şi să putem începe construirea unei noi minţi, pozitive şi eficiente! În cazul acesta ce facem? Căutăm sursa tuturor stărilor depresive (supărare, melancolie, furie, extenuare etc) şi tăiem răul din rădăcină! Cum?

De obicei depresia se instalează în urma unui şoc emoţional, în urma suprasolicitării fizice sau intelectuale, în urma privării de somn sau din pricina carenţelor semnificative de vitamine şi minerale. De cele mai multe ori poate fi vorba de suma celor enumerate anterior.
Dacă este vorba despre un şoc suferit în viaţă, indiferent de natura lui, atunci ai cu siguranţă nevoie un psihoterapeut care să te consilieze cel puţin săptămânal. Ai nevoie de asemenea să acorzi o atenţie deosebită stilului tău de viaţă care poate fi la fel de responsabil pentru starea nefericită în care te afli.

Consumarea zilnică de fructe, cereale, legume, nuci (şi seminţe) şi apă te poate ajuta să te vindeci mai repede decât ai putea crede. Sportul moderat/ plimbările lungi fac minuni. Somnul revigorează un organism extenuat şi totul începe să funcţioneze la parametri normali. În momentul în care esti sigur că hrana sănătoasă (naturală!), hidratarea corespunzătoare şi mişcarea fizică sunt bifate în programul zilnic personal atunci poţi începe să lucrezi la gândurile tale alterate. La început este extrem de dificil să nu te vezi în postura de victimă însă cu timpul şi practicând mereu gândirea pozitivă ajungi să te gândesti la propria persoană ca la un învingător temporar accidentat. Meditaţia în rugăciune (!) este de un real ajutor. Dumnezeu este un sprijin al celor care Îi caută ajutorul şi care doresc să se lase în mâna Lui vindecătoare şi ocrotitoare. Rugăciunea oferă o stare de bine şi de pace interioară şi completează perfect acest tratament minune împotriva trăirii şi gândirii negativiste.

Gândurile negative dăunează într-atât de tare încât se poate ajunge la cancer, demenţă sau moarte. Din moment ce suntem înzestraţi cu puterea de a ne controla gândurile şi implicit existenţa, de să ne lăsăm pradă gândurilor negative care ne sărăcesc de viaţă, de fericire, de împlinire?

O gândire pozitivă, o apropiere reală faţă de Creator, o îngrijire conştiincioasă şi responsabilă a sănătăţii trupului şi a minţii, o schimbare a anturajului (dacă acesta este toxic) şi eliminarea viciilor iţi SCHIMBĂ VIAŢA şi te vindecă garantat de orice deviere de la cursul bun al vieţii.

Viaţa este plină de neprevăzute însă putem face faţă oricărei situaţii dacă devenim puternici, sănătoşi şi cu o gândire POZITIVĂ!

think-positive-flowerdrop-31126148-1024-768

Femeia Creștină, un picuț lumească…

Think plus, woman! (긍정적 인 생각 !)

fashion-clip-art-fashion-clip-art-2

1 Timotei 2:9:10 ”Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.”
1 Petru 3:3,4 ”Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

Intri în biserică şi le vezi pe câteva dintre surori cu tocuri de 11 cm, cu fustă care stă rulată că o jaluzea pe picioare pentru că e prea strâmtă, din material prea elastic şi prea scurtă (!). Ai zice că fraţii se uită la picioarele lor pentru că sunt nesimţiţi şi necreştini……

Vezi articol original 875 de cuvinte mai mult