… căci din prisosul inimii vorbeşte gura!

mouthAuzim adesea: ‘El este un om bun, însă îl strică gura’. Şi mereu rămânem cu acel mare semn de întrebare şi de frustrare în minte : dacă este un om bun, cum de nu vorbeşte ca un om bun? Dacă inima lui este de aur aşa cum îşi zice, de ce cuvintele lui sunt atât de murdare?
Biblia spune așa în Luca 6:45 : „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Este destul de logic, nu-i aşa?

Dacă gura îţi este plină de cuvinte murdare, de înjurături, de minciună, de văicăreli şi nemulţumiri, de blesteme, de bârfe şi multe alte gunoaie atunci cum crezi că îţi este inima? E şi ea o groapă de gunoi, nu? Dacă inima ta este bună şi gura ta este rea, atunci înseamnă că nici una nici alta nu este conectată la creier şi ele funcţionează independent. Aşa este? Atunci creierul tău nu mai are nici un rol şi te poţi lipsi de el. Pentru că oricum refuzi să îl foloseşti atunci când scoţi pe gură gunoaiele din inimă. Lucru valabil pentru noi toţi!
Toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu! Ştim asta! Însă trebuie să ne ţinem în frâu întreg trupul! Suntem carne păcătoasă şi cădem extrem de uşor! Dar ne ridicăm şi continuăm lupta! Dumnezeu ne oferă în fiecare clipă ajutorul de care avem nevoie pentru a ieşi victorioşi din orice luptă cu noi înşine. Dar ce victorie să avem dacă noi ne lăsăm viaţa să curgă pe valul plăcut şi trândav al firii pământeşti şi nici nu ne sinchisim măcar să îi spunem propriei inimi nebune că cererile ei sunt împotriva voii Celui Preaînalt? Aşadar, nici măcar nu ducem lupte cu noi înşine darămite să ne mai gâdim la victorii…

Suntem slabi şi păcătoşi, facem foarte multe păcate în fiecare zi, suntem născuţi în păcat, ÎNSĂ Biblia ne spune să luptăm lupta cea bună, să căutăm să ajungem la desăvârşire. Isus ne spune în mai multe locuri în Biblie să fim sfinţi căci Tatăl nostru care este în Ceruri este Sfânt! Sfinţirea se produce treptat, clipă după clipă, luptă după luptă, întâmpinând greutăţi, savurând victorii, plângând eşecuri, ridicând mereu scutul şi spada cu şi mai mult avânt şi încredere în Dumnezeu!
LUPTA zilnică cu noi înşine ne ţine lămpile pline cu ulei pentru ziua în care Mirele se va arăta! Lupta se dă în fiecare zi şi nu ne permitem să “luăm o pauz㔺i să ne mai facem niţel de cap cu firea noastră care ne îndeamnă la tot felul de nelegiuiri – care ne amorţesc spiritual şi care ne îndepărtează de Dumnezeu, ne fac să uităm de scopul nostru şi de destinaţia noastră finală!

Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5: 8,9)

Nu avem voie să trândăvim în băncile bisericilor şi să aşteptăm dormind întoarcerea Stăpânului nostru. Domnul locuieşte în noi, Duhul ne îndeamnă la pocăinţă, El ne călăuzeşte, El ne dă putere, dar nu face totul în locul nostru! Nu se pocăieşte de păcate în locul nostru, nu citeşte Biblia în locul nostru, nu se supune Tatălui în locul nostru, nu se luptă cu firea pământească din noi dacă noi o hrănim mereu/ din când în când (este la fel de grav chiar şi aşa) şi îi dăm tot ce ne cere.

Ce este în inimă se revarsă în exterior. Inima rea scoate vorbe rele, inima nebună erupe în vorbe nebune, lipsite de înţelepciune etc.
Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. (Mat.7:18)
Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. (Mat.7:19)
Este clar deci că din inima bună nu poate ieşi rău, şi din inima rea nu poate ieşi bine!

… pentru că, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, (Col.1:10)

Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. (Iac.3:17)

Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? (1Pet.4:17)

Fiţi treji şi vegheaţi căci Mirele este deja la uşă! Pacea Lui să fie cu voi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s