„The Art of Delicate Sadness”

sad Noh masks

Mă simt atât de singur. Aş vrea să beau, aş vrea să fumez însă mintea mea le consideră păcat şi nu pot trece peste această barieră. Mă simt atât de singur… Sunt singur. Sunt abandonat de oameni, de familie, de simţăminte şi de plinătate raţională. Sunt atât de singur…

Mă simt nebun, psihopat. Mi-am măcinat minţile în maxilarele durerii. Am nutrit atâta durere încât ochii mi-au fost mereu gata să pocnească, fruntea să crape şi pieptul să explodeze ca o dinamită.

Ei nu înţeleg. Nebunia mea e o simţire profundă, o durere cu care m-am născut şi de care nu cred că sunt responsabil. Atâta durere… Ce nenorocit de demon mai este şi această durere? Mă dor sufletul şi carnea deopotrivă. Am tunete şi urlete ţinute încă în captivitate şi se zbat ca nişte bestii înlăuntrul pieptului meu. Dar cine vede asta? Cine înţelege asta? În afara cărnii există doar un firesc dement, un normal impus de ei, iar oamenii îndureraţi sunt gunoiul, ghena şi dezgustul celorlalţi.

Cântecul sumbru dintr-un suflet îndurerat nu atinge niciodată timpanele celor din jur şi asta mă face să par un sărman pensionar gata să se predea în braţele întunecimii minţii. Da, mintea mea bântuie pe străzile Parisului, prin restaurantele din Seoul, pe marginea Marelui Canion, prin aglomerata China şi în braţele unei femei care mă adoră şi care îmi şopteşte mereu la ureche vorbele dulci pe care îmi doresc să le aud în fiecare zi. Mintea mea e fericită! În mintea mea totul este normal, totul este într-o organizare fără cusur, totul este aşa cum ar trebui să fie!

Acum îmi doresc un ceai negru cu lapte la căpătâiul patului, cu miere şi cu biscuiţi, lângă o pereche de mâini gingaşe care să îmi atingă obrazul atunci când le privesc. Îmi doresc compania fericirii şi a frumuseţii. Ce aș putea dori mai mult?

Mă simt lipsit de viaţă, un bărbat singur, un pian dezacordat, o paiaţă, o jucărie a sorţii… Un nenorocit de prunc conceput din pură întâmplare.

Sunt atât de singur!

Anunțuri

Once Upon a Time…

Anime-wallpapers-of-lovers-kissing-in-lips-a-romantic-night-image-1024x768Îmi asortez parfumul pielii cu bătăile inimii tale şi îmi piaptăn părul în felul în care îi place zâmbetului tău desăvârşit. Îmi aleg rochia care îţi încantă cel mai tare privirea şi îmi las braţele dezgolite ca să îmi poţi vedea sinceritatea şi iubirea. Pielea îmi străluceşte în lumina pală a lunii iar respiraţia îmi este scurtă şi lipseşte pe alocuri din pricina gândului tău care mă îmbrăţişează deja.
Te aştept în parcul nostru ascuns după zidul închisorii care stă împodobit cu trandafiri de culoarea sângelui rece. Te aştept acolo în fiecare seară cu lună nouă. Şi mereu vii. Te aştept cu inima bătând în ritmul paşilor tăi grăbiţi şi cu pielea înfrigurată de respiraţia ta grea, grăbită şi răcoroasă. Umbra nopţii îţi mângâie mâinile nerăbdătoare să îmi îmbrăţişeze trupul tremurând de emoţie. Şi apari mereu la timp. Niciodată mai devreme, niciodată mai târziu! Mă arunc în braţele tale lungi şi puternice şi îmi afund faţa îmbujorată de vântul rece în pieptul tău mirosind a vară. Braţele tale mă strâng cu putere, însă ca pe un preţios obiect fragil. Mă iubești, știu asta…
Îmi săruţi creştetul capului şi îmi rosteşti numele ca pe cel mai iubit lucru din viaţa ta. Mă eliberezi din strânsoarea caldă şi îmi iei fața în palmele tale, îmi săruţi fruntea, pleoapele, vârful nasului şi buzele care îţi aparţin de atâta vreme. Sărutul nostru e tăcut asemeni liniştii nopţii, însă cald ca o vară şi plin de un dor infinit.

Mâinile noastre se împreunează şi ne simţim lăuntrul pulsând şi arzând ca o flacără. O iubire ca o pădure aprinsă, un dor ca o moarte, ca un abis şi două priviri pline ca două inimi de copil.

Fruntea nu îţi este prea înaltă, nasul îţi este frumos, gura ta e proaspătă ca o ploaie timpurie iar respiraţia ta e mireasma unui măr copt, roşu, delicios. Ochii tăi revarsă fericire, inocență, putere şi iubire.
Lângă tine zâmbesc şi inima îmi saltă mereu, degetele mâinii îmi tremură şi emoţia îmi strangulează cuvintele pe care inima le poartă.

Tremur, zâmbeşti, mă îmbujorez de emoţie, mă îmbrăţişezi, cuvintele mi se împleticesc, râzi încet, scâncesc uşor, mă săruţi şi mă strângi la pieptul tău. În braţele tale sunt prinţesă, trandafir, înger şi nu îmi pot dori alte braţe care să mă cuprindă.
Ochii tăi sunt de o frumuseţe aparte, zâmbetul tău e cald, gâtul îţi este fermecător, trupul tău e cel al unui prinț, şi vocea ta este plină şi adâncă. Înlăuntrul trupului tău se ascunde bunătate şi blândeţe, se ascunde un copil care iubeşte, care dansează în faţa valurilor înspumate şi care râde, râde… şi râde… Râde!
Fericire, zâmbet larg, bucuria vieţii, prospeţimea nopţii, libertatea unei iubiri atât de fireşti.

„Te iubesc infinit…”

Aceasta este iubirea de poveste fredonată de inima mea, acesta este iubirea de poveste înţeleasă de mintea mea, aceasta este iubire… de poveste!